Un tunet în visare...

Un tunet în visare…

Visat-am cerul în adormire

Şi lumea-ntr-o tăcere absentă,

Visat-am rătăcirea-n visare,

Totul-ntr-o linişte aparentă…

Şi-un tunet se-auzi-ndepărtare,

Era un tunet de trăire-n simţire

Şi-un haos se trezi-n dezertare

Întregul cosmos era-n clocotire…

Privit-am spre apus Pământul,

Era o umbră a unui cer absent.

De ce vrem să uităm trecutul?

Să luăm totul ca pe-un accident?

Mihai Florian Dumitrescu,

Gând Frumos, 28 august 2011