Te iubesc mult dragostea mea...

T  e caut între idei,
E  dorul aşa de mare...

I  ubesc ai tăi bujorei,
U  nde este a ta chemare?
B  ate aşa frumos inima-n doi...
E  scris din veacuri că iubirea
S  e lasă fără să vrem peste noi,
C  ă naşte vise, aduce amintirea...

M  inunaţi sunt ochii tăi de flori,
U  mede sunt buzele tale, ce dulceaţă,
L  asă-mă să te cuprind în culori,
T  e ador, iubito, în fiecare dimineaţă...

D  ragostea ta să mi-o oferi mereu,
R  arăul să-l colind numai cu tine.
A  coperă-mă, fără tine mi-e greu,
G  ândul e la tine, nu mă pot abţine...
O  şoaptă mi-e trăirea, amintirea,
S  e pierde în mine, în tine, în noi,
T  e ador, te doresc, e doar iubirea,
E  un sentiment pur ce răsare-n amândoi.
A  lină-mi tristeţea şi dorul de tine,

M  ângâie-mi chipul de sărutări înroşit,
E  inima mea ce doar ţie îţi aparţine,
A  dor al tău cuvânt ce mereu l-am preţuit...

Ploieşti, 31 octombrie 2010,
Mihai Florian Dumitrescu
www.florian-dumitrescu.ro
www.mihaifloriandumitrescu.ro