La multi ani copilului din tine!

La multi ani copilului din tine!

Te iubesc atat de mult...

Te iubesc atat de mult...

La multi ani Elena si Constantin! Tot ce va doriti sa vi se implineasca... plus un gand frumos de la mine! O zi cat mai frumoasa >:D<

Nimeni si totusi... Cineva...

“Nimeni nu poate fi Totul aşa cum Totul nu poate fi Cineva. Şi totuşi Cineva poate fi Totul sau Nimeni pentru tine.” (Mihai Florian Dumitrescu, 2006, "Ganduri pentru EA - sentimente nespuse", Editura National)

Ascultă-mi inima

Ascultă-mi inima

Mi-e dor doar de tine,
Ascultă-mi inima cum bate,
Eşti în adâncul din mine,
... În lacrimile-mi adevărate.

Iartă-mi trezirea în tine,
Urăşte-mă în iubirea din mine,
Primeşte gândul meu de bine,
Te doresc, nu mă pot abţine...

Eşti doar un înger de poveste,
Sunt doar un gând ce te bântuie,
O lacrimă a ochilor tăi naştere,
O trăire ce sufletu-mi chinuie.

O speranţă într-o lume ce moare,
O şoaptă ce se pierde-n depărtare,
Un sentiment, o idee ce ne doare,
Este doar a sufletului cântare...

Şi-aştept adormirea-n visarea
Îmbrăţişării tale tandre ce-mi
Alină dorul şi ascult chemarea
Adierii unei trăiri şi-adormi...


28 noiembrie 2010, Mihai Florian Dumitrescu
"Ganduri pentru EA - Sentimente nespuse", Editura National

Noapte de vis...

“În noapte îţi aud privirea,

Privesc cântarea de demult

Şi aştept să vină amintirea

Pierdută-n al vieţii tumult.

Te simt cum tandru mă atingi,

Tu eşti iubirea mea eternă,

Mă-nvalui în săruturi lungi

Ş-aştept iubirea ta nocturnă...

Mă pierd în ochii tăi căprui,

Te-ating pe trupul tău plăpând,

Vibrezi, în poala ta mă ghemui

Şi-adorm cu chipul tău în gând.

Frumoasa mea, tu dulce sărutare,

Rescrie-mă în al iubirii poem,

Alintă-mă cu a ta îmbrăţişare

Visând la al fericirii blestem...”

Un Gând Frumos numit între pământeni Mihai Florian Dumitrescu,

“Ganduri pentru EA – Sentimente nespuse”, Editura National, 2011

Aş putea lua aripile unui Înger...

Aş putea lua aripile unui Înger...

Aş putea lua aripile unui înger şi să încerc să zbor pe un Gând Frumos în căutarea unui Înger ce mi-a bântuit Sufletul...

Aş putea fi ultima lacrimă de pe obrazul tău, o lacrimă de dor într-un ocean de speranţe, o lacrimă ce va răzbate până-n străfundurile inimii tale spunându-ţi cât de dor îmi este de tine, aş putea fi o rază de zâmbet sub ochii tăi de stele, dar ştiu că nu sunt nici Înger, nici Demon...

            Sunt doar un omuleţ care te caută, dar nu te găseşte…  Zâmbeşte pentru mine... E darul pe care îl oferi celui de lângă tine, e darul pe care îl doresc în fiecare zi... Dar nu uita să plângi pentru mine...

            Pentru că fiecare sentiment, fiecare vibraţie pe care o vei simţi atunci când te gândeşti la mine, te va face să visezi... Să visezi Uitarea, dar şi Amintirea, să poţi cânta Durerea, dar şi Bucuria, să poţi să adormi în Uitare şi să te trezeşti în Amintire... În Amintirea acelor senzaţii pe care nu le-ai putut încerca vreodată cu altcineva...

            În Uitarea impusă de tine ca să te trezeşti iar în Amintire... Eu am încercat să înţeleg, să înţeleg Neînţelesul, să ascult Neascultatul, să privesc Nevăzutul... Şi nu era decât o Linişte şi o sete de Înţeles între atâtea Neînţelesuri încât am uitat să şi mulţumesc... Am uitat să mulţumesc că trăiesc... Că trăiesc sau că visez. Nu mai conta…

            Eram doar eu cu un Înger... Dar unde era Demonul? L-am zărit... Îmi rânjea după un colţ... Era mulţumit că îi reuşise mica şaradă... Încercase să-mi zăpăcească Îngerul să aleagă Fizicul în loc de Suflet, Cuprinsul în loc de Necuprinsul universului uman... Eram supărat pe rânjetul lui. I-am răspuns cu un zambet. Al meu nu era fals...

            Necazul lui, acum să îl văd... Mă şi gândeam cum să îi răspund. Noaptea încă nu era câştigată de el... Toţi credeau că noaptea i se cuvine Demonului, dar eu speram să îi schimb rânjetul şi să îi arăt că noaptea este şi a Romanticului, a Lunii, a stelelor, a unei şoapte dulci în miez de noapte...

            Noaptea nu este a Demonului. Noaptea este a noastră, el nu ar trebui să aibă Avutul, să gândească nici măcar Negânditul. Nimic nu e al lui. Şi mă întorc în visare... În visarea uitării, în liniştea nopţii de neînţeles...

Eram acum doar eu. Dispăruse şi Îngerul... Eram atât de ocupat să înving Demonul că uitasem de Îngerul meu... Şi mă retrag din nou în turnul meu de fildeş cu gândul la Îngerul meu tăcut de Alabastru şi îmi revine în minte obsesiv zâmbetul ochilor de flori... Oare m-a uitat deja?

Mihai-Florian Dumitrescu

07 iulie 2010, “Ganduri pentru EA”, Editura National

Mereu sau Niciodată?

"Odată s-au întâlnit Niciodată cu Mereu. Niciodată a spus: eu voi fi Mereu. Mereu a replicat: Nu vei fi niciodată..." (Mihai Florian Dumitrescu, 2006, "Ganduri pentru Ea", Editura National)

Te iubesc oricat si te iubesc oricum...

Iubesc ce vad si ce ascunzi...