In seara aceasta mi-am amintit un mic episod din “viata mea
de liceean”. Intr-o seara am sunat o colega pentru simplul fapt ca imi era rau.
Eram singur, nu doream sa iau nimic, nici o pastila, nu stiam ce sa fac, am
incercat sa ma linistesc singur asa cum reuseam uneori, dar… nu a fost sa fie
de data aceasta. Asa ca, pur si simplu, am pus mana pe telefon si mi-am sunat
colega.
Desi nu o mai sunasem inainte, am tinut-o la telefon peste
15 minute. Era telefonul fix asa ca era destul de incomod sa stai la o discutie
de peste 15 minute. Am simtit ca obosise si ca avea si altceva de facut, dar nu
imi pasa. Mie imi facea bine orice discutie, chiar si despre diferenta dintre
mere si pere!
Dupa ce au trecut lejer 15 minute de convorbire, s-a auzit
in telefon galagie, era alta persoana la ea in camera, sora ei care intreba
cine e la telefon. Curiozitatea adolescentina, feminina, cum dorim sa ii
spunem. Mi-a dat-o pe sora ei la telefon sa discut cu ea, ea trebuia sa plece
nu stiu pe unde. Am inteles mesajul, dar nu imi pasa, mie imi era mai bine cu o
discutie fie si ea tampita, fara sens.
Am salutat-o pe sora ei, m-am recomandat si i-am urat o
seara placuta. Sora ei parea mai interesata de o discutie cu mine, dar eu ce sa
discut cu o fata mai mica decat mine, eu fiind liceean? M-am retras onorabil
din discutie desi ar fi trebuit sa o fac mai devreme si desi imi placea
interesul surioarei ei. La cat imi era de rau mi se parea “simpatica”
curiozitatea ei in privinta mea…
Acum sunt eu sunat. O veche prietena suparata ca a fost
parasita sau ca s-a incheiat relatia ei “perfecta” sau o alta mai noua care
doreste sa se descarce cumva, nu neaparat ca ii este rau cum imi era mie
atunci…
In ultimul timp, am stat si cate o ora sa ascult cum o
persoana se descarca la mine. A fost parasita de mama acum mai multi ani, era o
povara un copil pentru o mama care doar a stiut sa se distreze asa ca a
abandonat-o de mica la matusa ei. Simt ca nu ii este bine deloc in familia
aceea desi a primit-o bine si se intereseaza de ea. Dar totusi … NU este mama
ei acolo… si asta de ani buni de zile!
De data aceasta desi eu nu ma simt bine facand atatea si
avand si eu nevoie de o pauza, stau si ascult… 15 min, 30 min, o ora la cateva
zile. DEOCAMDATA sunt singurul in care are incredere, sunt singurul la care se
descarca si poate singurul care o asculta cu adevarat…
Eu mi-am gasit putin timp desi NU sunt bine mereu… O colega
in trecut nu a avut timp. Sa fie vorba de faptul ca toti barbatii “e” porci,
nesimtiti sau superficiali? Sau sa fie vorba de faptul ca uneori NU avem timp
pentru altul cand are nevoie desi pretindem ca altii sa-si gaseasca timp pentru
noi…
Intr-o lume atat de nebuna, nebuna, nebuna si atat de
superficiala se pare ca si eu gandesc prea mult si cer prea multe… Noapte buna
tuturor, poate data viitoare veti invata sa oferiti si voi!
O poveste adevarata despre mine, un simplu calator printre
vagoanele vietii, o umbra printre voi pe care uneori nu o observati. Eu m-am
oprit totusi pentru o secunda sa va salut!
O idee intre idei,
Mihai Florian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu