Au mai ramas 20 ani, 2 ani, 2 luni, 2 zile sau 2 minute din
viata ta… Ce vei face cu acest timp? E mult sau e putin, totul e relativ daca
privesti obiectiv. Poti face in doua minute ceea ce altii nu fac in 20 de ani!
Si atunci cele 2 minute ale tale vor fi mult mai valoroase, mai bine pretuite
de tine sau de catre altii… Sau nu vor conta deloc si toti te vor uita.
Timpul… e singurul care ne masoara pasii, viata, ne numara
gandurile acumulate sau cele ramase de descoperit pana cand… Pana cand vei trece in uitare. In uitarea
altora atunci cand tu nu vei mai conta pentru simplul fapt ca timpul tau nu a
fost bine pretuit.
Si atunci te opresti pentru cateva secunde din iuresul
vietii si te intrebi: Ce-ar fi? Ce-ar fi daca in viata urmatoare vei invata sau
macar vei incerca sa pretuiesti timpul? Te uiti la ceas si te intrebi: Care
viata urmatoare si de ce oare imi privesc ceasul? Pentru ca in ultimul timp ai
invatat sa pretuiesti doar ziua de astazi, ora de acum…
Viata urmatoare e cea pe care o poti incepe de acum pana
cand… timpul tau se va socoti ajuns la final. Numaratoarea inversa: tic, tac,
tic, tac…
Unele persoane te invata sa astepti viata ce va veni… Oare
ai rabdare sa astepti? Si ce vei face cu timpul ramas? Il vei petrece asa in
nestire lasandu-te dus de iuresul nebun al discotecii vietii tale alese sau
propuse de altii mereu?
De ce sa nu incepi de acum sa numeri cu folos cele 2 minute
ramase, cele 2 luni, cei doi ani sau douazeci? Undeva cineva are nevoie de tine
si tu, poate, de acea persoana, sau un pom asteapta sa fie plantat, intr-un alt
pom o pasare canta ceva asteptand ca altcineva sa ii scrie in versuri povestea,
iubirea, eternitatea…
Undeva ar fi trebuit sa fi ajuns si tu, dar mereu altcineva
te cheama insistent in alta directie. Mereu alta directie… Nu devine prea
monoton sa urmezi viata altora? Sa nu o schimbi pe a ta?
Undeva, candva, ar trebui sa te opresti pentru 2 minute si
sa te gandesti: ce caut eu in viata altora, de ce nu sunt eu in viata mea? Si
atunci poate ca vei trece in viata urmatoare care te asteapta in timp ce timpul
te cronometreaza: mai ai 2 minute, 2 zile, 2 luni, 2 ani sau 20 de ani de
ganduri libere…
Eu nu te pot ierta, eu sunt TIMPUL, e treaba ta ce faci cu propria
ta viata…
O idee intre idei,
Mihai Florian Dumitrescu
29 septembrie 2013
Interesanta reflexie asupra trecerii timpului peste vietile noastre mult prea incarcate ca sa reusim sa ne dam seama ca respiram si ca ar trebui sa respiram prin fiece por viata, a noastra proprie, vorba ta, pentru a putea avea amintiri care sa ne fure un zambet la batranete atunci cand nu mai avem altceva de facut decat sa privim trecutul ... si va las pe voi sa va dati raspunsul ... Oscar Wilde spunea ca sa traieste este cel mai rara lucru din lume, cei mai multi oameni doar exista
RăspundețiȘtergere