Iubirea unei lacrimi…
Doar al tău glas de-l voi auzi
Chemându-mă iar cu iubire,
Inima ta paşii îmi va călăuzi,
Cât de mult ador a ta chemare…
Doar de mă vei privi cu adorare
Şi mă vei atinge aşa cum tu şti,
Mă voi topi în dulcea ta visare
Şi ochii nu-mi vor mai fi pustii…
Mai cântă-mi iar tandreţea din tine,
Un vers al dragostei îl voi recita,
Să te iubesc nu mă mai pot abţine,
E-atât de bine cu tine, iubirea mea…
Ce cauţi tu, minunato, acolo-ntre stele?
Nu simţi ce caldă e chemarea mea?
Învinge-ţi încă o dată, durerea, temerile
Şi vino iar la mine să-ţi sărut lacrima…
Mihai Florian Dumitrescu,
Gând Frumos, 28 august 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu