Scrisoarea mea...

 Scrisoarea mea

Ţi-am scris din nou scrisoarea mea,

O scrisoare de iubire-n atâtea trăiri,

Am scris din nou despre iubirea mea

Cu a mea cerneală roşie de trandafiri…

 

Ţi-am scris şi eu şi al meu suflet,

Ţi-am scris doar ţie vis frumos,

Inimile-s într-un frumos cuplet

Atât pe pământ, cât şi-n cosmos…

Ş-am aşternut pe-o coală de hârtie

Idei, trăiri, sărutări doar pentru tine,

Chipul tău-n privirea de adoraţie

Ale inimii mele bătăi adolescentine...

 Ţi-am scris că te iubesc atât de mult

Încât şi luna şi stelele se-ntreabă:

Oare cât sentiment e pe acest pământ?

Că-ntregul cer din marea sa grabă

Se opri în loc, nu mai e timp, nici spaţiu,

Şi-ntreaga atmosferă ne cuprinde strâns,

E-un dor de iubire, nimic nu mai e pustiu

Că-ntreaga lume s-a săturat de-atâta plâns…

O îmbrăţişare pentru noi e lumina lunii,

O sărutare e roua ce ne trezeşte-n zori,

Etern e chipul tău, buzele tale bucurii

Ce mi-au fermecat sufletul de-atâtea ori…

 

N-aş vrea să-nchei a mea scrisoare,

Să simţi cum e iubirea mereu în doi

Aş vrea să pun un cânt şi-o sărutare

Să ne iubim până-n lumea de apoi…

Gândul tău Frumos,

Mihai Florian Dumitrescu,

Pentru un sufleţel scump,

28 august 2011

Am scris TOTUL din iubire pentru tine, sufleţelul meu minunat de flori, nu am dorit decât să încerc să aşez între cuvinte sentimentele intense ce-mi bântuie inima, sufletul, întreaga simţire atunci când mă gândesc la tine. Uneori, am sigilat totul cu o lacrimă, cu un zâmbet, cu o trăire, dar TOTUL era pentru TINE! TOTUL în stare pură pentru că… te iubesc atât de mult ideea mea de intens… Tu eşti gărgăriţa mea mică, mică şi scumpă…