"Adorm...
Te visez...
Simt că te îmbrăţişez...
E firesc, doar te iubesc...
Mă trezesc...
Şi totuşi iar te visez...
E nefiresc...
Înseamnă că te iubesc...
Vreau să îţi mângâi chipul şi simt că roşesc,
E firesc, doar te iubesc...
Mă pierd în ochii tăi şi zâmbesc,
E nefiresc, nu pot să mă stăpânesc...
Atât de mult te iubesc...
Adorm din nou cu gândul la orhideea chipului tău,
la laleaua zâmbetului tău,
la trandafirul din ochii tăi şi...
Şi simt că te iubesc...
Să fie atât de firesc
să adorm în nefiresc?
E un sentiment de lumesc...
Două suflete îşi povestesc,
Două inimi se dăruiesc,
E o atingere de pământesc,
Doar stelele ne mai privesc...
Două idei se contopesc,
Două trăiri se căsătoresc.
Înger frumos, cum te privesc,
La dulceaţa buzelor tale mă gândesc
Şi mă pierd în ochii tăi ce-mi amintesc
Că doar cu tine vreau să greşesc,
Atât de mult te doresc..."
Ploiesti, 02 iulie 2010,
Mihai Florian Dumitrescu
modificat 29 oct 2010
Mihai Florian Dumitrescu
modificat 29 oct 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu