Printre picături de ploaie

Ploua în sufletul meu de copil
o ploaie de doruri şi tristeţi,
Ploua des ca-n luna lui april,
Parcă şi norii au ochii vineţi...

Mă uit în zare, privesc nevăzutul,
E trist totul, parcă e sfârşitul,
Iubesc prezentul, am uitat trecutul,
Şoptesc încet să m-audă neauzitul...

Atâtea nopţi mi-au adunat viitorul,
Atâtea vise mi-au rătăcit privirea,
Am strâns în paharul meu amarul,
Am privit în şoapta mea iubirea...

Atât de mult m-a durut trecutul,
Un coşmar de tristeţi şi furtuni,
Atât de mult îmi doresc viitorul
Fără promisiuni, fără minciuni...

O lacrimă e protestul meu nebun
Şi strig în tăcere: sunt aici, încă viu,
Nu uit trecutul, dar nu mă razbun,
Aştept fericirea să-mi ia un interviu...


Ploieşti, 02 iulie 2011
Mihai Florian Dumitrescu,
O idee rătăcită
www.florian-dumitrescu.ro
www.mihaifloriandumitrescu.ro