EU si TU... in ideea de NOI

EU si TU…

(publicata ca si celelalte in cartea mea "Ganduri pentru EA - Sentimente nespuse")

Cine sunt EU?

As vrea sa fiu un Gând Frumos ce naste suspine... Sunt doar un Suflet de copil în haine de matur, sunt doar un mic Licurici ce si de propria licarire se teme uneori, sunt doar un Gând Frumos ce doreste sa te cuprinda pentru vesnicie, sa te atinga, sa te mângâie tandru, sa se piarda în tine, în sarutarile tale... Sunt doar o vibratie a inimii tale, sunt aerul ce îl inspiri si doreste sa ajunga în pieptul tau frumos de domnisoara, sunt doar o mica adiere ce îi mângâie chipul si te saruta lin pe obraji, pe ureche, pe gât... Sunt doar ideea ta de intens, iubirea as vrea sa aiba acum un nou sens... Si totul se pierde în noi si se regaseste în departare... E o dorinta de sentiment pur, e o dorinta de tine, de mine si de ideea de noi. E flacara iubirii ce ne încalzeste inimile în furtuna vietii sub tunetul amagirii, e flacara ce ne uneste, e flacara ce ma topeste pe mine în tine... Si se naste o noua idee... ideea de noi, noi doi în fata valurilor înspumate ale durerii, tristetii, lacrimilor asteptând... nemurirea în vesnicia din noi…

Întotdeauna am visat sa transform Cerul într-un Curcubeu, într-o bogatie de sentimente în culori... Întotdeauna am dorit sa gasesc acea parte de Suflet ce îmi lipsea... Sufletul meu Pereche... Sufletul meu Geaman... Si... am asteptat... am asteptat... Am tot asteptat între Durere, Tristete, Dezamagiri, Lacrimi si Sperante... Pâna-ntr-o zi când... dintr-o lacrima cristalina ce-mi luneca fierbinte pe obraz am zarit chipul unui Înger Frumos... Atât de frumos era încât am început sa privesc în jurul meu cu Nelinistea sentimentului ca îl pot pierde... L-am chemat înapoi, l-am rugat sa ma ierte ca l-am speriat. Nu doream decât sa-l privesc... Sa ma pierd în frumusetea Îngerului, în ochii de stele... Trist, am închis ochii si am întins mâinile spre Cer. Am simtit Atingerea, era atingerea Îngerului meu, o atingere atât de tandra ca m-a înfiorat... Cum poti iubi un Înger? m-am întrebat. Buzele mi s-au umezit si am simtit sarutul Iubirii eterne... Un val de sentiment m-a coplesit, mi-a ravasit toata fiinta, tot corpul îmi vibra... Nu mai aveam control, nu mai aveam ratiune, eram doar o inima ce pulsa... pulsa Iubire... Si am soptit usor... Te iubesc mult Înger Frumos, te ador... Râmâi cu mine întru vesnicie...

Cine esti TU?

Tu esti versul gândului frumos ce ma adoarme noaptea, chipul de înger pe care-l vad aievea în visare, vocea divina a linistii iubirii ce-mi mângâie sufletul si amintirea, adierea tandra ce-mi rasfata pielea, un ultim cuvânt ce vreau sa-l rostesc atunci când în sarutul tau ma pierd... Ma trezesc din uitare întinzând mâna sa te ating si te caut cu privirea... cu privirea în adâncul inimii tale pline de iubire... adorm cu o ultima silaba ce vreau sa ti-o sorb de pe buzele tale moi pline de dulceata sentimentului din mine... 

 Iubesc clipa privirii în sentimentul lunecarii alaturi de tine, mi-ai rapit si visele, ai patruns si în respiratia si în vibratia din mine, esti doar TU... Îngerul meu pazitor spre care întind mâinile în fiecare noapte sa ma pierd în îmbratisarea aripilor tale, în sarutul iubirii tale... Si... te iubesc atât de mult...

Un Gand Frumos pentru un Sufletel de flori,
Mihai Florian Dumitrescu
Ploiesti, 2010-2011

www.florian-dumitrescu.ro