"Peste noi se lasă amăgitoare seara,
În suflet îmi cântă iar chitara
Un cântec ce mă-nvăluie-n nefiresc,
O voce mă alină, o voce de îngeresc.
Timpanul mi se inundă de-a ta cântare,
Mi-e dor de tine să te cuprind în visare,
În visarea versului sentimentului din noi,
Sentiment de necuprins, sentiment de noi doi.
Tu, minunato, zâmbetul tău îmi aduce alinare,
Fără tine nu mai am vlagă, nu mai am suflare,
Sunt doar o umbră, o umbră pierdută în uitare,
Un suflet înlănţuit în tandra ta îmbrăţişare.
Pustiit îmi e trupul fără dulcea ta sărutare,
Atingerea ta inima-mi transformă în vibrare,
Te ador, te îmbrăţişez, te doresc, te iubesc,
E o imagine de firesc, o imagine de lumesc...
Un om între cuvinte şi idei,
numit între oameni Mihai Florian
Ploieşti, 02 octombrie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu