Văzut-am necuprinsul tăcerii din mine,
Privit-am cerul adormirii în tine,
Era o ploaie de lacrimi şi suspine
Şi-un vuiet de dorinţe-ntr-o imagine…
Săpat-au adânc în mine atâtea doruri,
Era atât de copleşitor trecutul, viitorul,
Încât şi sufletu-mi suspină-n ceruri,
Mă-nchin şi uit să mai cer ajutorul…
O linişte de mormânt se aude-n zare,
Să fie oare liniştea dinaintea furtunii?
Mă întreb: oare cât de mult mai doare?
Unde mai e iubirea de la umbra lunii?
O voce de trăsnet răsare-n timpane,
Tu cine te crezi biet om muritor?
Închină-te acum şi te pierde-n visare!
E-un ordin al Durerii Zeu făuritor…
Privit-am cerul adormirii în tine,
Era o ploaie de lacrimi şi suspine
Şi-un vuiet de dorinţe-ntr-o imagine…
Săpat-au adânc în mine atâtea doruri,
Era atât de copleşitor trecutul, viitorul,
Încât şi sufletu-mi suspină-n ceruri,
Mă-nchin şi uit să mai cer ajutorul…
O linişte de mormânt se aude-n zare,
Să fie oare liniştea dinaintea furtunii?
Mă întreb: oare cât de mult mai doare?
Unde mai e iubirea de la umbra lunii?
O voce de trăsnet răsare-n timpane,
Tu cine te crezi biet om muritor?
Închină-te acum şi te pierde-n visare!
E-un ordin al Durerii Zeu făuritor…
Mihai Florian Dumitrescu,
Un Gand Frumos,
Ploieşti, 16 august 2011
:) bravo :)
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos Simona, te poti inregistra si tu pe blog la "Persoane interesate" daca iti face placere!
RăspundețiȘtergereO zi frumoasa in continuare!