Ploaie-n sentimente…

Ploaie-n sentimente…

Plouă... Şi-o picătură ce trece în mine prin tine
Mă umple iar de sentimentul apusului-n răsărit,
Un fior de dulce îmbrăţişare şi-atât de puţine
Vorbe ce se nasc... Strig şi sufletu-mi e zidit

În inima ta... Te simt, nimic nu mă mai doare...
Şi mă topesc în trupul tău de adorată fecioară,
E-o dorinţă de tine, te doresc cu atâta ardoare...
Şi plouă... picături ce se transformă-n lăcrămioară.

Sunt condamnat să te iubesc, să mor şi să renasc
Din cenuşa dorinţei amintirii sub clar de lună
A chipului tău, iubito... Două stele ce-mi amintesc
În liniştea nopţii târzii că nu ţi-am pus cunună...


Ploieşti, 07 septembrie
Mihai Florian Dumitrescu