“Eu
nu sunt nimeni... Eu sunt doar un Gând Frumos ce apare în viaţa multora
şi apoi dispare... Un Gând ce nu are vârstă, dar care bântuie
conştiinţa tuturor indiferent de vârstă. Mi s-a spus că nu se ştie cât
voi trăi şi atunci am devenit o idee pentru unii, o vibraţie pentru
alţii, un zâmbet sau un coşmar, un sentiment uman ce nu are formă, o
trăire mai mult sau mai puţin intensă, un mic suflet ce ar dori să
strige după zâmbetul tău, să-ţi însenineze chipul măcar pentru câteva
clipe, dar nu poate striga pentru că îţi respectă tristeţea, tăcerea şi
durerea, dar şi liniştea... Şi-atunci nu poţi decât să-i auzi şoapta
unei adieri de trăire, o şoaptă ce te roagă să zâmbeşti. Acesta este
darul pe care şi-l doreşte, un dar venit din toată inima ta, suflet de
fată...” (Mihai Florian Dumitrescu, Ploieşti, 21 februarie 2011,
"Ganduri pentru EA-Sentimente nespuse")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu