duminică, 22 aprilie 2012
duminică, 1 aprilie 2012
O şoaptă
O şoaptă
Se naşte o linişte-n necuprins
Şi-un fior de dulce apăsare
Pe-o rază de sentiment aprins
Şi-un gând vibrează-n tăcere...
O lume-ntr-un ocean de vise,
O lume-ntr-o singură şoaptă
Se pierde pe cărări nescrise,
E-un vis ce naşte o speranţă...
O rugă către albastre ceruri,
O trăire adormită-n tăcere
Mă lasă pierdut în anotimpuri
În a ursitoarelor prezicere...
Un strigăt trezit în simţire
Din ceruri parcă mă străbate,
E doar un înger ce dă citire
Unui testament de libertate...
De ce? mă-ntreabă a mea şoaptă
Până când? şi sufletu-mi zise,
Nu e viaţa destul de nedreaptă
Să ne ucidă ale noastre vise?
31 martie 2012,
Mihai Florian Dumitrescu
joi, 1 martie 2012
La multi ani pentru 1 Martie!
La multi ani pentru 1 Martie!
Odata cu primavara iti doresc ca sufletul sa-ti infloreasca ca un ghiocel in a albului splendoare, sa radieze ca soarele, sa ofere caldura si iubire si, nu in ultimul rand, sa ramana mereu tanar. Viata, lumina, caldura, parfumul de fericire sunt esenta primaverii, iar martisorul simbolul ei. Iti doresc ca razele soarelui sa-ti deschida petalele sufletului asemenea ghiocelului odata cu sosirea primaverii.
La multi ani!
Cu drag,
Mihai Florian Dumitrescu
luni, 9 ianuarie 2012
Mormântul tăcerii...
Mormântul tăcerii...
Un val de lacrimi înnodate-n suspine,
Un ocean de sentimente uitate-n mine,
Un Crivăţ ce-mi înmoaie toată fiinţa,
Amorţit mi-e sufletul şi conştiinţa.
Un mormânt de tăceri sublime se naşte,
Totul moare înainte de a se cunoaşte,
Un univers de strigăte-n tăcere renaşte,
Un paznic ateu muribund e-ntreaga oaste.
O şoaptă se-ngroapă-n tăcerea eternă,
În adâncul ei, într-o neagră cavernă,
Trupul încă se zbate, plin de sudoare,
Mă sting încet... Nimic nu mă mai doare...
09 ianuarie 2012,
Mihai Florian Dumitrescu
Amintirea dorului
Amintirea dorului
Apus în răsăritul dorului de tine
Şi-un vers ce rătăceşte în uitare,
Amintiri uitate şi-atât de puţine
Îmi bântuie trupul într-o visare...
Şi-ascund o lacrimă-ntre uitări,
E tot ce mi-a rămas din trecut,
O scrisoare pierdută-n călimări
Şi-un dor uitat, parcă nenăscut...
Rescriu tristeţea-ntr-un poem,
Un cânt ce-mi răzbate-n timpane,
Parcă totul îmi sună a blestem,
O furtună de sentimente umane...
Mă-nchin să uit dorul, dar şi clipa
Ce mi-au răpit şi liniştea tăcerii
Sufletului ce fără-ncetare tot ţipa
Să-ţi audă şoapta dulce a iubirii...
Aş vrea să uit amintirea din mine,
Aş vrea să rătăcesc iar în visare
Şi să-mi amintesc uitarea de tine,
Să mă regăsesc într-o îmbrăţişare...
08 ianuarie 2012
Mihai Florian Dumitrescu
Evantaiul tristeţii...
Evantaiul tristeţii...
Ascult în tăcerea nopţii un vers ce se naşte din neant,
Îl repetă-ntruna şi întunericul, al nopţii amant,
O lună sângerie, un strigăt de tristeţe-n mine,
E atât de rece totul şi nu mă mai pot abţine...
Nu mă mai pot abţine şi versul mă cuprinde,
Încerc în zadar, de buze nu se desprinde,
Cad în genunchi şi strig în necuprinsul
Tristeţii ce-mi întunecă universul...
Unde eşti? se-ntreabă un mic suflet,
Adio e scris cu sânge pe-un bilet,
Mesaj către niciunde de nicăieri,
Tu, omule, oare ce mai speri?
Cenuşa tristeţii se-aşterne
În noaptea uitării eterne,
Îngân un vers ce doare,
Tăcere, totul moare...
08 Ianuarie 2012,
Mihai Florian Dumitrescu
duminică, 1 ianuarie 2012
La multi ani!
A mai trecut un an în fugă pe lângă noi fără să ne lase să privim în urmă prea mult timp ca să realizăm ce-am mai reuşit şi ce nu, ce am devenit şi ce dorim să devenim… Au mai trecut 4 anotimpuri peste noi, sentimente în trăiri de durere, bucurii, împliniri, eşecuri…
A mai trecut un an de urări de bine spuse mai mult sau mai puţin din suflet… A mai trecut un revelion plin din nou de piţipoance, semi-analfabeţi/te ce în continuare sunt “exemple” de urmat la TV, pe net, la radio şi-n reviste la “modă”… În continuare avem creştini care deşi au dat cu piatra în geamurile şcolii la vremea lor chiulind sau refuzând să înveţe lucrurile elementare, vor să ne înveţe câte ceva… Din marea lor “întelepciune”… Nimic nou, nu? În România mereu am acceptat să ne conducă un cizmar, un portar, să ne dea lecţii de “înţelepciune” un paznic sau un cioban…
Ce am învatat din anul trecut? Că dacă eşti o femeie uşoară gen Crudu, rămâi la tv şi eşti promovată, că dacă ştii să joci teatru gen Zăvoranu şi să te culci cu altul când eşti căsătorită, să te duci la vrăjitoare să dai o avere ca să “moară mama” la propriu de data aceasta, e la “modă”, eşti un exemplu pentru noua generaţie care, culmea, te mai şi apără şi îţi găseşte scuze!
Aşa e când e lumea plină de piţipoance ieftine care pozează sexy pe tot netul de la 14-16 ani, care se dau pe 3 bani şi, mai ales, pentru manelişti şi fotbalişti şi îţi mai dau şi lecţii de principii prin diverse locuri, aşa e când lăsăm astfel de NOname/ NoBrain, etc pe net, la tv, în presa scrisă să ne invadeze cu lecţiile lor de “viaţă”, cu aşa zisele lor principii, cu ipocrizia, cu manipulările şi cu prostia lor care răzbate dincolo de acest univers… Şi mai pretindem că suntem o “rasă superioară”… Să nu întrebaţi niciodată o blondă, o astfel de NOname ce înseamnă “rasă” că sigur se va gândi la altceva… Prietenii ştiu şi de ce…
Ce o să învăţăm de la anul care a venit deja? Păi, o să vedem cum copiii copiază în continuare la şcoală (că profesorii nu mai sunt profesori de multă vreme… au ajuns mulţi pe pile acolo), cum plagiază şi urmează aceste “modele de viaţă” de la aceşti/te semi-analfabeţi/te cu aere de vedete “internaţionale”, cum toţi românii vor dori să ajungă cântăreţi (cu precizarea că peste hotare nu sunt prea recunoscuţi cei ce câştigă premii la noi, sunt alţii recunoscuţi pe care noi am uitat să îi premiem… să fie oare un “complot international” împotriva noastră?) sau vor să ajungă piţipoance de emisiuni de noapte (gen Crudu sau Bianca Drăguşanu) în care-şi arată “înţelepciunea” în starea ei naturală, adică, mai mult sau mai putin goală!
Exemplul Monicăi Gabor, a Danielei Crudu şi al altor dame de companie este bine cunoscut! Ar trebui să promovăm mai mult femeile, spunea tot o astfel de piţipoancă! A uitat să precizeze si ca ce anume… Avem o grămadă de femei care s-au ridicat pe inteligenţa, munca lor pe care să le promovăm, nu avem nevoie de cocălari sau piţipoance care să ne înveţe “principiile” lor! Că la noi e valabilă şi vorba inversă că în spatele multor femei de succes s-au aflat mulţi bărbaţi: cine era Monica fără Irinel Columbeanu, cine era Bianca fără Botezatu, etc, etc…
Dar oare vor reuşi toate să ajungă “dame de lux”? Slabe şanse întrucât “concurenţa” e mare şi criza la fel…
Aşa că e bine să înveţe din timp că viaţa nu constă doar în a da din fund sau a-ţi arăta la toată lumea pe net sânii pe jumătate afară încă de la 14-16 ani (şi pe urma să te vaiţi că sare profu’ de sport pe tine…) crezând că va veni un prinţ frumos şi cu bani care-ţi va răbda şi toate ifosele şi schizofreniile, te va lua de nevastă şi te va răbda toată viaţa! Există toate şansele să-şi ia câmpii (pardon, lucrurile sau “bulendrele” că nu mai ştiu ce cuvânt e la moda) şi să plece de acasă în miez de noapte ca şi Pepe şi să te lase aşa cum erai încă de la început: o piţipoancă ieftină, o nulitate, o NOname / NoBrain a netului, TV-ului, revistelor de scandal…
Nu vă mai văitaţi de viaţa pe care o aveţi că nu e nimeni responsabil de alegerile voastre şi învăţaţi măcar începând cu anul acesta că nu merge mereu cu copiatul (avem destui “copişti” şi “papagali, mai mulţi/te decât ne permitem…), nu merge mereu cu prostia (avem atâta prostie în jurul nostru încât ne lovim zilnic de ea şi am ajuns să ne facem cruce şi să dorim să emigrăm ca singura variantă ramasă…), nu merge mereu să câştigi bani sau un partener cu arătatul în public a “frumuseţilor” tale “naturale” sau nu, la un moment dat va trebui să deschidă şi ea gura şi vor zbura/ emigra şi ciorile când vor auzi ceea ce va spune…
Un om educat va atrage întotdeauna respectul altora din jur, iar un ţigan tot ţigan va rămâne, e o vorba veche, nu are nimic rasist…
La multi ani tuturor, un An Nou cu cât mai multe împliniri, le mulţumesc tuturor celor care au criticat ce au avut de criticat într-un mod civilizat, le mulţumesc şi celor ce m-au linguşit în anul ce a trecut pentru a obţine ceva de la mine (am mai învăţat o altă lecţie de viaţă).
Le mulţumesc cel mai mult acelor oameni ce m-au admirat chiar şi din umbră şi/ sau m-au susţinut chiar şi atunci când am lăsat impresia că nu mai am nevoie de sprijin. Nu ştiu să mă plâng ca alţii, să joc teatru, să cer titluri de “expert” nemeritate, nu ştiu să fiu fals şi nu am respect faţă de ţigania unora… Asta e, nu mă pot schimba, mai ales că am fost rugat de atâtea ori să rămân aşa…
La mulţi ani oameni buni că de nebuni vom avea parte mereu!
Cu drag,
Mihai Florian Dumitrescu
joi, 8 decembrie 2011
O amintire din vară...
O amintire din vară…
Astăzi, 07 decembrie 2011, ar fi trebuit să sărbătoresc ceva: faptul că acum puţin timp am cedat unor rugăminţi repetate şi am acceptat ceva atunci spre binele altei persoane că binele meu NU a contat niciodată decât pentru mine.. Am învăţat între timp cât de fals poate fi un om, cum se poate folosi josnic de tine şi apoi să te atace pe la spate doar pentru că în faţă NU are curaj, nu poate pentru că nu are cu ce şi de ce.
Astăzi, 07 decembrie 2011, după un an, am mai învăţat ceva: că pentru unele persoane sunt bun DOAR când ajut, sunt bune creaţiile mele ca să fie copiate în mod josnic şi folosite ca să obţină o persoană (şi/sau mai multe) aprecieri nemeritate! Din “iubire” faţă de mine, normal! Din “apreciere” mi-au fost folosite creaţiile ca să fie alţii impresionaţi! Există o vorbă: Oamenii de valoare sunt originali şi niciodată NU îi vor copia pe alţii şi nici NU se vor folosi în mod josnic de ceilalţi sau NU vor lovi in cei ce i-au ajutat! Oamenii de valoare… In rest… “resturi umane” cum îmi spunea cineva…
Da, ştiu, ştiu, am reţinut că pentru unele persoane sunt “disgustuos”, le stârnesc greaţă pentru că am principii (îi întreb eu cum se numeşte un om fără principii?)… Am reţinut expresia aceasta josnică a unei persoane care după ce m-a linguşit şi folosit luni de zile, a descoperit brusc ca NU îi plac principiile mele (deşi le copia) şi NU îi plac nici oamenii cu vreun principiu pentru că îi stârnesc greaţă, dar ca să le folosească creaţiile/ munca în mod josnic ca să îi impresioneze pe alţii, nu mai stârneşte greaţă?
Astăzi, după un an, am învăţat că unii oameni vor rămâne toată viaţa la stadiul la care au fost tot timpul, că nu au putinţa de a evolua deşi se plâng mereu că vor şi ei ce au alţii… Oare merită ei ceva? Nici măcar această întrebare de bun simţ nu şi-au pus-o? Oare va merge toată viaţa cu minciuna, cu josnicia, cu manipularea, cu furtul de la alţii doar pentru că nu reuşeşti TU (persoana care DOAR cere, dar NU oferă) să faci un mic efort să faci ceva al tău? Că tot îl invocă unii în mod fals pe Dumnezeu, îi intreb: poate fiecare primeşte după sufletul şi faptele sale?
Astăzi, poate au învăţat şi ei ceva (deşi ştim cu toţii ca numai un OM poate învăţa ceva, restul doar mimează…): Nu merge mereu cu manipularea, cu minciuna, cu lipsa de bun simţ decât dacă vrei să rămâi ceea ce eşti acum: un NIMENI! Şi NU poţi cere altora să te respecte atâta timp cât tu NU îi respecţi şi nu poţi impune să NU fi furat atâta timp cât TU îi furi pe alţii… E ceva de bun simţ deşi şi bunul simţ stârneşte greaţă unora că doar e tot un principiu…
Eu, astăzi, 07 decembrie 2011, am învăţat să îi ascult pe alţii care chiar mi-au dorit binele şi mi-au tot spus să îmi urmez drumul şi să nu mai accept oameni de nimic în jurul meu, oameni falşi care preferă să se lamenteze în superficialitatea lor sau a altora din jur… Ei şi-au ales drumul, nu?
De aceea, pentru cei cu bun simţ, pentru cei care mai au măcar un principiu de respectat (ca să le stăm în “gât” celorlalti), pentru persoanele care încă mă mai apreciază aşa cum sunt eu, NU cum vor alţii să fiu, le dedic ceva scris în vară…
“Scopul vieţii este de a oferi şi de a primi ceva frumos, de a descoperi sentimente speciale, chiar şi pe cel de tristeţe. Dacă între toate aceste sentimente, iubirea este cel mai special sentiment pentru tine, atunci vei descoperi că eşti mai puternic/ă, zâmbeşti mai frumos, trăieşti mai intens, înveţi să lupţi pentru tot ceea ce ai frumos în jurul tău, chiar şi pentru dreptul de a trăi şi de a fi fericit/ă cât mai mult.
Înveţi să furi un zâmbet, un sărut, un sentiment, să răpeşti o iubire deşi se spune că nu e bine să furi. Vezi tu... Iubirea transformă totul în ceva mai frumos. Din păcate, descoperi că şi dacă iubeşti şi oferi prea mult şi nu primeşti destul înapoi, intervine suferinţa. Suferinţa în tristeţe, dezamăgiri, neîmpliniri.
Dar, fără suferinţă se spune că nu va exista fericire pentru că nu vei cunoaşte cum e starea de bine dacă nu vei trăi starea de rău ca să poţi face o comparaţie.
Fericirea... Ce este fericirea? Când o întâlneşti? De ce nu suntem cu toţii fericiţi? Fericirea diferă de la o persoană la alta în funcţie de dorinţe, aşteptări, de cât de sus îţi stabileşti, îţi defineşti "fericirea". Unele persoane ar fi fericite să fie iubite de către cealaltă persoană şi atât, să meargă cu el/ea până la capăt prin toate greutăţile vieţii. Iar alţii ar fi fericiţi să mai traiască încă o zi. Doar atât... Şi suferă atât de mult că nu vor mai apuca încă un răsărit de soare, un zâmbet al persoanei iubite, o zi fără durere.
Şi descoperi că fericirea poate fi găsită şi în lucrurile mărunte, descoperi fericirea unui zâmbet, a unei atingeri tandre în momente de tristeţe adâncă; o vorbă caldă după atâtea lacrimi îţi poate încălzi inima.
Un suflet sincer este acela ce îţi va dărui acel puţin pe care îl are pentru a te vedea zâmbind, pentru a-ţi reda un moment mic de fericire. Să nu uiţi niciodată să-i mulţumeşti prietenului că a încercat să te ajute deşi nu a reuşit în totalitate pentru că el/ea a vrut doar să te ajute din adâncul sufletului. Şi... uneori din atâta sentiment spunem tremurând "te iubesc" pentru că nu am exersat sentimentul, el a apărut din marele "nimic" al sufletului nostru.
Şi din tremurul vocii noastre, al unei şoapte de iubire, se naşte pasiunea ce ne va face să ne simţim un pic fericiţi. Învăţăm să adorăm să şoptim un simplu "te iubesc" sau să recunoaştem direct că "Am nevoie de tine". Şi vom simţi pasiunea unor buze fierbinţi ce au căutat atâta vreme un sărut, o atingere tandră a iubitului/ei. Vom regăsi tandreţea unei atingeri, a descoperirii adorării trupului ei/lui. Şi încet, încet, ne vom uni ideile în una singură, un cuvânt nou: NOI.
Vorbele sunt făcute pentru a fi rostite atâta timp cât le putem rosti pentru a nu regreta că am pierdut persoana şi nu am reuşit să rostim tot ceea ce ne-am dorit, să îi spunem cât de multă nevoie avem de el/ea, cât de mult o dorim, cât de mult îl/o iubim. Nu ne doare şi nu ne costă nimic să fim sinceri/re, să spunem ce simţim.
Adevărata dragoste este atunci când îi simţi bătăile inimii în mâna ta, când îi simţi pulsul bătăilor sub trupul tău ce doreşte să se unească în nemurire cu trupul lui/ei, când te topeşti în îmbrăţişarea aceea ce nu doreşte decât o unire a sentimentului ce te pătrunde, o îmbrăţişare puternică ce spune atât de simplu: "Te doresc cu toată fiinţa mea".
Adevărata dragoste te doare când el/ ea este departe, dar ai speranţa că vei reîntâlni acel sentiment imediat ce îl/o vei reîntâlni, că îţi vei dori atingerea, sărutarea, dulcea şoaptă de iubire ce te face să vibrezi, să simţi că trăieşti ceva unic, al tău, numai al tău...
Descoperi că, fără să vrei, eşti poet şi ai învăţat să spui un poem simplu, dar atât de nefiresc de plin de sentiment firesc ce te răzbate:
Singurul poem spus vreodată sunt ochii tăi iubito...
Singura plăcere sunt buzele tale pline de dulceaţa iubirii...
Singura trăire ce mă face să vibrez în iubire eşti TU...
Singurele cuvinte ce îmi bântuie timpanele sunt: Te iubesc atât de mult...”
Cu drag,
Acelaşi Mihai Florian,
Al Tuturor şi al Nimănui
07 decembrie 2011
07 decembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)