O şoaptă

 

O şoaptă

Se naşte o linişte-n necuprins

Şi-un fior de dulce apăsare

Pe-o rază de sentiment aprins

Şi-un gând vibrează-n tăcere...

O lume-ntr-un ocean de vise,

O lume-ntr-o singură şoaptă

Se pierde pe cărări nescrise,

E-un vis ce naşte o speranţă...

O rugă către albastre ceruri,

O trăire adormită-n tăcere

Mă lasă pierdut în anotimpuri

În a ursitoarelor prezicere...

Un strigăt trezit în simţire

Din ceruri parcă mă străbate,

E doar un înger ce dă citire

Unui testament de libertate... 

 

De ce? mă-ntreabă a mea şoaptă

Până când? şi sufletu-mi zise,

Nu e viaţa destul de nedreaptă

Să ne ucidă ale noastre vise?

31 martie 2012,

Mihai Florian Dumitrescu