Ploaie-n sentimente…

Ploaie-n sentimente…

Plouă... Şi-o picătură ce trece în mine prin tine
Mă umple iar de sentimentul apusului-n răsărit,
Un fior de dulce îmbrăţişare şi-atât de puţine
Vorbe ce se nasc... Strig şi sufletu-mi e zidit

În inima ta... Te simt, nimic nu mă mai doare...
Şi mă topesc în trupul tău de adorată fecioară,
E-o dorinţă de tine, te doresc cu atâta ardoare...
Şi plouă... picături ce se transformă-n lăcrămioară.

Sunt condamnat să te iubesc, să mor şi să renasc
Din cenuşa dorinţei amintirii sub clar de lună
A chipului tău, iubito... Două stele ce-mi amintesc
În liniştea nopţii târzii că nu ţi-am pus cunună...


Ploieşti, 07 septembrie
Mihai Florian Dumitrescu

Iubire eternă…

Iubire eternă…


Te urăsc atât de mult iubirea mea bolnavă,
Te urăsc prevestitoare de rele şi necazuri,
În suflet şi-n gânduri mi-ai turnat otravă,

Îs plin de suferinţe şi morţi de idealuri...

Eşti o epavă-n suflet, eşti rea şi egoistă,
Eşti eternul întuneric... Dură, macabră, tristă...
Mă sting în ochii tăi ironici... Mai există
Oare lumină-n tine? Eşti doar o uşă-nchisă...

Iar eu doar o idee, un biet gând rătăcit
Ce caută-n van scăpare deşi nu mai are
Decât durere, lacrimi şi-un trup secătuit...
Zăvoare în calea mea cine a pus oare?

Aşa că te blestem... Te urăsc şi te blestem
Pentru tot, pentru toate cuvintele nespuse
Să te scufunzi în abis şi doar postmortem
Să-ţi scriu scrisoare cu lacrimile curse...

Să zaci şapte milenii în a timpului uitare,
Să simţi tristeţea lumii întregi, să strigi
Fiecare chemare... a iubirii... fiecare ezitare
Ce doare... Numai aşa blestemul să-l dezlegi...

Să renaşti într-un etern vers plin de iubire,
Lumina din ochii tăi şi-a sufletului scânteie
Să rupă vraja deasupra noastră, a urii tăcere
Doar la tine e a porţii inimii noastre cheie...

Să te ridici cu aripi, mai mult decât am visat,
Să mă cuprinzi încet, încet în dansul tău ceresc,
Să mă pierd în ochii tăi... Şi aşa îmbrăţişat
Să-ţi şoptesc: Mereu te-am dorit, cât te iubesc...


Ploieşti, 08 septembrie 2012
Mihai Florian Dumitrescu

Rătăcind…

Rătăcind…


Şoptesc în urechea ta cea stângă,
Respir prin trupul tău plăpând,
Şi strig, coşmarul să mi-l alungă

Iubirea ta ce-mi bântuie-n gând...

O noapte ce se pierde-n răsărit
Şi-un suflet rătăcind în uitare,
E doar o poveste făr'de sfârşit
Într-un ocean de vise-n culoare...

O teamă mă pătrunde-n timpane,
O voce ce mă strigă-n etern,
Dintr-un cer ce naşte icoane
O mână-ntinsă către infern...

Sunt simple sentimente umane,
Eu... doar o lacrimă ce încă plânge...
Oare din iubire ce mai rămâne
Când din atâtea răni sânge curge?


Ploieşti, 29 iulie
Mihai Florian Dumitrescu

Iubeşte-mă

Iubeşte-mă

Mi-e sete să beau cu gura ta,

să mă hrănesc cu buzele tale de iubire,

Să-mi lunece mângâierea pe chipul tău,

în ochii tăi găsi-voi alinare.

De dorul de tine ce tainic mă cuprinde

în ceas de seară şi-un gând

Ce se joacă în părul tău şi-adorm

cu capul pe-al tău piept plăpând.

Ploieşti, 05 august 2010

Mihai Florian Dumitrescu

Intre vis si realitate...

<<Nu o sa spun niciodata "scuze" doar pentru ca sunt convins de greselile mele, nu o sa spun niciodata "imi lipsesti" doar pentru ca voi simti lipsa ta, lipsa imbratisarii tale, nu voi spune nimic fara sa-mi simti bataia inimii mele in pieptul tau sau a gandului meu in timpanele tale pentru ca... te iubesc pur si simplu sufletul meu frumos de inger...>> (07 august 2012, Mihai Florian Dumitrescu)

Vibratia inimii...

“Uneori simţim cum ne vibrează inima când simţim adierea trecerii sufletului pereche ce l-am căutat atâta amar de vreme cu gândul, printre paşii noştri grăbiţi către niciunde, printre picăturile de ploaie ale lacrimilor tristeţi şi adânci dezamăgiri, printre rugăciunile intense între trăiri cu mâinile strâns unite în sufletul nostru ce strigă după fericirea pierderii în timp şi spaţiu alături de fiinţa atât de dragă inimii noastre. Şi ne putem pierde în iureşul grabei noastre întru tristeţe, durere şi dezamăgiri nedorind să ne căutăm bucuria găsirii acelei inimi alături de care omenescul piere şi regăsim divinul din noi, învăţăm să preţuim şi să iubim nefirescul din noi, să ne pierdem în ideea de noi renunţând la noi, să ne topim într-o eternă sărutare…” 

(Mihai Florian Dumitrescu, 17-12-2010)

La multi ani copilului din tine!

La multi ani copilului din tine!

Te iubesc atat de mult...

Te iubesc atat de mult...

La multi ani Elena si Constantin! Tot ce va doriti sa vi se implineasca... plus un gand frumos de la mine! O zi cat mai frumoasa >:D<

Nimeni si totusi... Cineva...

“Nimeni nu poate fi Totul aşa cum Totul nu poate fi Cineva. Şi totuşi Cineva poate fi Totul sau Nimeni pentru tine.” (Mihai Florian Dumitrescu, 2006, "Ganduri pentru EA - sentimente nespuse", Editura National)