Vibratia inimii...

“Uneori simţim cum ne vibrează inima când simţim adierea trecerii sufletului pereche ce l-am căutat atâta amar de vreme cu gândul, printre paşii noştri grăbiţi către niciunde, printre picăturile de ploaie ale lacrimilor tristeţi şi adânci dezamăgiri, printre rugăciunile intense între trăiri cu mâinile strâns unite în sufletul nostru ce strigă după fericirea pierderii în timp şi spaţiu alături de fiinţa atât de dragă inimii noastre. Şi ne putem pierde în iureşul grabei noastre întru tristeţe, durere şi dezamăgiri nedorind să ne căutăm bucuria găsirii acelei inimi alături de care omenescul piere şi regăsim divinul din noi, învăţăm să preţuim şi să iubim nefirescul din noi, să ne pierdem în ideea de noi renunţând la noi, să ne topim într-o eternă sărutare…” 

(Mihai Florian Dumitrescu, 17-12-2010)