Între întrebări, idei şi trăiri
(Ideea unui răspuns...)
Azi am întrebat o gărgăriţă mică, mică: “Ce crezi tu despre iubire?”.
Mi-a răspuns: “-Eu cred că dacă iubeşti cu adevărat pe cineva, nu ai linişte până nu ştii ce face acea persoană, nu poţi să nu te gândesti la ea, iar o iubire nu se uită, ea se preţuieşte clipă de clipă şi se luptă pentru ea în fiecare oră, în fiecare minut, în fiecare secundă, iar clipa se transformă în sentiment când eşti cu el...”.
Azi am întrebat Soarele: “Tu ce crezi despre oameni?”.
Mi-a răspuns: “Eu cred că au uitat să se respecte, au uitat să iubească, se feresc să mai plângă, au uitat să mai fie oameni...”.
Azi am întrebat Pământul: “Tu ce crezi despre Speranţă?” şi mi-a răspuns Pământul trist: “Speranţa pentru oameni trebuia să dispară ultima, dar oamenii au uitat să mai simtă ceva între Sperante şi s-au mulţumit cu Uitarea, au îmbrăţişat Tristeţea şi au alungat Iubirea...”.
Azi am întrebat Luna: “Tu mai crezi în ceea ce este frumos în oameni, într-o şoaptă de iubire în miez de noapte?” şi mi-a răspuns: “Aştept cu dor acea sclipire din oameni ce îi făcea să se tranforme în licurici în miez de noapte, aştept acea vibraţie de sentiment ce îi făcea să se transforme într-un curcubeu de doruri, sărutări şi îmbrăţişări... Aştept să nu se mai teamă de ideea de intens din ei...”.
Trecând pe Bulevardul “pierderii între idei şi amintiri”, am zărit o floare ce încă mai avea puterea să zâmbească... Uimit am întrebat-o: “Dar tu de ce zâmbeşti, frumoasă floare?”.
“Tu, omule curios şi plin de nerăbdare, tu ai uitat că eu, o simplă floare, dintr-o Uitare am adus Amintirea, că dintr-o Tristeţe am adus Bucuria şi din Speranţă le-am oferit oamenilor din nou Iubirea? De ce cauţi tu, Suflet rătăcit, răspunsul Firesc între întrebări Nefiresti? De ce te îndoieşti de Amintirea Iubirii şi cauţi Uitarea Speranţei cât timp Ideea de intens este în tine încă vie?”.
Azi m-am întrebat: “Oare să cred o floare?”.
Mihai Florian Dumitrescu
Ploieşti, 01 octombrie 2010
