luni, 9 ianuarie 2012

Mormântul tăcerii...




Mormântul tăcerii...


Un val de lacrimi înnodate-n suspine,
Un ocean de sentimente uitate-n mine,
Un Crivăţ ce-mi înmoaie toată fiinţa,
Amorţit mi-e sufletul şi conştiinţa.


Un mormânt de tăceri sublime se naşte,
Totul moare înainte de a se cunoaşte,
Un univers de strigăte-n tăcere renaşte,
Un paznic ateu muribund e-ntreaga oaste.

O şoaptă se-ngroapă-n tăcerea eternă,
În adâncul ei, într-o neagră cavernă,
Trupul încă se zbate, plin de sudoare,
Mă sting încet... Nimic nu mă mai doare...


09 ianuarie 2012,
Mihai Florian Dumitrescu

Amintirea dorului


Amintirea dorului


Apus în răsăritul dorului de tine
Şi-un vers ce rătăceşte în uitare,
Amintiri uitate şi-atât de puţine
Îmi bântuie trupul într-o visare...

Şi-ascund o lacrimă-ntre uitări,
E tot ce mi-a rămas din trecut,
O scrisoare pierdută-n călimări
Şi-un dor uitat, parcă nenăscut...

Rescriu tristeţea-ntr-un poem,
Un cânt ce-mi răzbate-n timpane,
Parcă totul îmi sună a blestem,
O furtună de sentimente umane...



Mă-nchin să uit dorul, dar şi clipa
Ce mi-au răpit şi liniştea tăcerii
Sufletului ce fără-ncetare tot ţipa
Să-ţi audă şoapta dulce a iubirii...

Aş vrea să uit amintirea din mine,
Aş vrea să rătăcesc iar în visare
Şi să-mi amintesc uitarea de tine,
Să mă regăsesc într-o îmbrăţişare...


08 ianuarie 2012
Mihai Florian Dumitrescu

Evantaiul tristeţii...

Evantaiul tristeţii...


 
Ascult în tăcerea nopţii un vers ce se naşte din neant,
Îl repetă-ntruna şi întunericul, al nopţii amant,
O lună sângerie, un strigăt de tristeţe-n mine,
E atât de rece totul şi nu mă mai pot abţine...

Nu mă mai pot abţine şi versul mă cuprinde,
Încerc în zadar, de buze nu se desprinde,
Cad în genunchi şi strig în necuprinsul
Tristeţii ce-mi întunecă universul...

Unde eşti? se-ntreabă un mic suflet,
Adio e scris cu sânge pe-un bilet,
Mesaj către niciunde de nicăieri,
Tu, omule, oare ce mai speri?

Cenuşa tristeţii se-aşterne
În noaptea uitării eterne,
Îngân un vers ce doare,
Tăcere, totul moare...


08 Ianuarie 2012,
Mihai Florian Dumitrescu

duminică, 1 ianuarie 2012

La multi ani!

A mai trecut un an în fugă pe lângă noi fără să ne lase să privim în urmă prea mult timp ca să realizăm ce-am mai reuşit şi ce nu, ce am devenit şi ce dorim să devenim… Au mai trecut 4 anotimpuri peste noi, sentimente în trăiri de durere, bucurii, împliniri, eşecuri…


A mai trecut un an de urări de bine spuse mai mult sau mai puţin din suflet… A mai trecut un revelion plin din nou de piţipoance, semi-analfabeţi/te ce în continuare sunt “exemple” de urmat la TV, pe net, la radio şi-n reviste la “modă”… În continuare avem creştini care deşi au dat cu piatra în geamurile şcolii la vremea lor chiulind sau refuzând să înveţe lucrurile elementare, vor să ne înveţe câte ceva… Din marea lor “întelepciune”… Nimic nou, nu? În România mereu am acceptat să ne conducă un cizmar, un portar, să ne dea lecţii de “înţelepciune” un paznic sau un cioban…



Ce am învatat din anul trecut? Că dacă eşti o femeie uşoară gen Crudu, rămâi la tv şi eşti promovată, că dacă ştii să joci teatru gen Zăvoranu şi să te culci cu altul când eşti căsătorită, să te duci la vrăjitoare să dai o avere ca să “moară mama” la propriu de data aceasta, e la “modă”, eşti un exemplu pentru noua generaţie care, culmea, te mai şi apără şi îţi găseşte scuze! 



Aşa e când e lumea plină de piţipoance ieftine care pozează sexy pe tot netul de la 14-16 ani, care se dau pe 3 bani şi, mai ales, pentru manelişti şi fotbalişti şi îţi mai dau şi lecţii de principii prin diverse locuri, aşa e când lăsăm astfel de NOname/ NoBrain, etc pe net, la tv, în presa scrisă să ne invadeze cu lecţiile lor de “viaţă”, cu aşa zisele lor principii, cu ipocrizia, cu manipulările şi cu prostia lor care răzbate dincolo de acest univers… Şi mai pretindem că suntem o “rasă superioară”… Să nu întrebaţi niciodată o blondă, o astfel de NOname ce înseamnă “rasă” că sigur se va gândi la altceva… Prietenii ştiu şi de ce…



Ce o să învăţăm de la anul care a venit deja? Păi, o să vedem cum copiii copiază în continuare la şcoală (că profesorii nu mai sunt profesori de multă vreme… au ajuns mulţi pe pile acolo), cum plagiază şi urmează aceste “modele de viaţă” de la aceşti/te semi-analfabeţi/te cu aere de vedete “internaţionale”, cum toţi românii vor dori să ajungă cântăreţi (cu precizarea că peste hotare nu sunt prea recunoscuţi cei ce câştigă premii la noi, sunt alţii recunoscuţi pe care noi am uitat să îi premiem… să fie oare un “complot international” împotriva noastră?) sau vor să ajungă piţipoance de emisiuni de noapte (gen Crudu sau Bianca Drăguşanu) în care-şi arată “înţelepciunea” în starea ei naturală, adică, mai mult sau mai putin goală! 



Exemplul Monicăi Gabor, a Danielei Crudu şi al altor dame de companie este bine cunoscut! Ar trebui să promovăm mai mult femeile, spunea tot o astfel de piţipoancă! A uitat să precizeze si ca ce anume… Avem o grămadă de femei care s-au ridicat pe inteligenţa, munca lor pe care să le promovăm, nu avem nevoie de cocălari sau piţipoance care să ne înveţe “principiile” lor! Că la noi e valabilă şi vorba inversă că în spatele multor femei de succes s-au aflat mulţi bărbaţi: cine era Monica fără Irinel Columbeanu, cine era Bianca fără Botezatu, etc, etc…
Dar oare vor reuşi toate să ajungă “dame de lux”? Slabe şanse întrucât “concurenţa” e mare şi criza la fel…



Aşa că e bine să înveţe din timp că viaţa nu constă doar în a da din fund sau a-ţi arăta la toată lumea pe net sânii pe jumătate afară încă de la 14-16 ani (şi pe urma să te vaiţi că sare profu’ de sport pe tine…) crezând că va veni un prinţ frumos şi cu bani care-ţi va răbda şi toate ifosele şi schizofreniile, te va lua de nevastă şi te va răbda toată viaţa! Există toate şansele să-şi ia câmpii (pardon, lucrurile sau “bulendrele” că nu mai ştiu ce cuvânt e la moda) şi să plece de acasă în miez de noapte ca şi Pepe şi să te lase aşa cum erai încă de la început: o piţipoancă ieftină, o nulitate, o NOname / NoBrain a netului, TV-ului, revistelor de scandal…



Nu vă mai văitaţi de viaţa pe care o aveţi că nu e nimeni responsabil de alegerile voastre şi învăţaţi măcar începând cu anul acesta că nu merge mereu cu copiatul (avem destui “copişti” şi “papagali, mai mulţi/te decât ne permitem…), nu merge mereu cu prostia (avem atâta prostie în jurul nostru încât ne lovim zilnic de ea şi am ajuns să ne facem cruce şi să dorim să emigrăm ca singura variantă ramasă…), nu merge mereu să câştigi bani sau un partener cu arătatul în public a “frumuseţilor” tale “naturale” sau nu, la un moment dat va trebui să deschidă şi ea gura şi vor zbura/ emigra şi ciorile când vor auzi ceea ce va spune…
Un om educat va atrage întotdeauna respectul altora din jur, iar un ţigan tot ţigan va rămâne, e o vorba veche, nu are nimic rasist…



La multi ani tuturor, un An Nou cu cât mai multe împliniri, le mulţumesc tuturor celor care au criticat ce au avut de criticat într-un mod civilizat, le mulţumesc şi celor ce m-au linguşit în anul ce a trecut pentru a obţine ceva de la mine (am mai învăţat o altă lecţie de viaţă). 



Le mulţumesc cel mai mult acelor oameni ce m-au admirat chiar şi din umbră şi/ sau m-au susţinut chiar şi atunci când am lăsat impresia că nu mai am nevoie de sprijin. Nu ştiu să mă plâng ca alţii, să joc teatru, să cer titluri de “expert” nemeritate, nu ştiu să fiu fals şi nu am respect faţă de ţigania unora… Asta e, nu mă pot schimba, mai ales că am fost rugat de atâtea ori să rămân aşa…



La mulţi ani oameni buni că de nebuni vom avea parte mereu!


Cu drag,
Mihai Florian Dumitrescu