Dacă aş putea să-mi închid Sufletul...
Dacă aş putea să-mi închid Sufletul într-o sticlă de sentimente, l-aş închide... Ca să nu îl mai aud când strigă dupa tine... Ar fi primul lucru pe care l-aş face. Ar fi prima mea zi de linişte... Dar şi de Nelinişte.
Cum să caut eu liniştea Trupului în Neliniştea Sufletului? O zi de Linişte a Trupului ar fi o Eternitate de captivitate pentru Suflet... Cum să transform Nesfârşitul în Sfârşit şi Visul în Realitate?
Aş păstra amintirea unei zi de realitate în schimbul unei Eternităţi de vise... Aş vrea să-mi petrec restul zilelor încercând să înţeleg.
De ce dacă iubim lumina atât de mult, aşteptăm să se lase întunericul să spunem ce simţim? De ce?
De ce dacă iubim Adevărul, ne place totuşi atât de mult să ne minţim? De ce?
De ce preferăm să suferim în tăcere când putem să ne bucurăm chiar şi de Tristeţe? De ce?
De ce aşteptăm să vină un Suflet drag, iar atunci când vine, îl îndepărtăm că ne e ruşine să spunem ce am simţit? De ce ne e ruşine de noi înşine, de reacţia noastră naturală? De ce?
Oare ne vom petrece toată viaţa încercând să ne ascundem de noi? Oare ne vom petrece toata viaţa să ne negăm?
Astăzi am văzut un Înger şi un Demon. Am învins demonul, dar mi-a speriat Îngerul. Eram trist si dezamagit. Am crezut şi am luptat ca un leu cu Demonul şi totuşi când am izbândit, nu mai era Îngerul... Şi mă întreb: Unde a fost răbdarea şi încrederea Îngerului meu în mine? Eu nu am vrut să lupte pentru mine, eu am vrut doar să creadă în mine... Oare i-am cerut prea mult?
Mihai-Florian Dumitrescu
Ploiesti, 07 iulie 2010
(din cartea "Ganduri pentru EA - Sentimente nespuse")
Imi pare rau draga "necunoscuta", dar nu o sa postez mesajul tau intrucat face reclama la un site mai... altfel. Nu am ce sa aduc inapoi sau pe cine. Poate interpretezi un pic eronat si nu te gandesti ca persoana era si inger si demon in acelasi timp! Din pacate, in ziua de astazi acest lucru este des intalnit si se numeste "personalitate dubla" si prea multe persoane isi alimenteaza in continuare aceasta "problema".
RăspundețiȘtergereGandeste-te asa: era o "scriere", nu conteaza cui era adresata, despre cine era vorba, este scrisa de mine si atat. De ce mereu conteaza cealalta persoana daca eu am scris ceva? Am scris pentru mine si pentru persoanele care apreciaza. De ceva timp nu mai fac dedicatii personale pentru ca nici mie nu mi se fac atat de des... Si trecutul mi-a dovedit ca nu se prea merita...
Uneori obosesti sa tot oferi cate ceva special, iar in schimb sa primesti ceea ce nu doreai...
Ai grija de tine, o zi frumoasa!
Cu drag,
Acelasi Mihai Florian