luni, 26 august 2013
luni, 6 mai 2013
Cocălara cu pampoane
Cocălara cu pampoane
Dragii moşului, astăzi vom discuta despre fenomenul
“cocălarelor cu pampoane”. De ce “cocălare”? Pentru că îmi place cum sună. De
ce “cu pampoane”? Pentru că în fiecare zi
dăm de astfel de specimene care vor să iasă în evidenţă cu ceva fals, cu
ceva care nu le aparţine aşa că folosesc şi ele “pampoanele” sub diverse forme.
Am şi eu cont pe facebook! Sunt “cool”, “trendy”, ştiu… Nu e
aşa de vechi ca al altora. Dar nu mă mândresc cu asta. E doar o cale să mai “bârfesc”
şi eu cu câteva cunoştinţe şi să îmi promovez o parte din scrieri. Şi voi aveţi
cont? Vedeţi? Suntem deja prea mulţi… Mă împiedic pe acolo de voi şi habar nu
am.
O întrebare: Aţi văzut ce nume şi-au “tras” unele personaje?
“Vai de capul meu!” aşa cum exclama cineva la TV… Avem de a face cu
“superioritatea” unora sau a multora şi în acest “domeniu”. Dar eu vreau să le
analizez pe ele acum. Astăzi sunt rau, nu că ar fi vreo noutate asta.
De ce vreau să discut de unele “personaje” feminine? Pentru
că m-am saturat să văd mesaje de genul: “bărbaţii e porci” că “e” prea mulţi şi
sună mai bine să ne jucam cu limba romana, alte limbi le plac lor. Fără
interpretări sau cu interpretări, după dorinţa voastră.
M-am săturat să văd că noi suntem mai răi decât ele în
concepţia unora dintre ele, m-am săturat să fiu băgat la grămadă cu alţii pe
care tot ele şi i-au ales şi le-aş întreba unde le era “intuiţia feminină” cu
care se laudă atât de multe? M-am săturat să văd că, de cate ori are una dintre
ele o dezamăgire, dă vina pe toată “clasa bărbătească”, fără să-şi facă
auto-critica că deşi a tot spus de formă în trecut că NU contează frumuseţea şi/
sau banii, au ales un taur comunal cu tone de muşchi şi cu ochii verzi, dar şi
cu un ţarc destul de mare să încapă şi ea!
Revenind… Deşi uneori mi-e tare greu să-mi mai revin după ce
le văd reacţiile şi “pampoanele” de înfumurare!
Avem aşa: DR. LOVE, FRUMUŞIKA (neapărat cu “K” că aşa e
“kool”), PRINŢESIKA, IUBĂREATZA (e “kool” şi cu “tz”, e “trendy” “mâncatiaş” gura
ta… “Sexoasa” mamii, de ce nu pui tu simplu “pitzipoanka”? Că e şi cu “tz” şi
cu “k”!
Dacă un “el” îşi pune la nume Marius Frumosul, găseşti câte
o “ea” care să comenteze de ce s-ar crede el frumos, că e bine să fie modest, să
lase fetele (era să scriu “pamponistele”) să îl aprecieze, etc. Dar “ea” este
Dr. LOVE deşi nu ştie să se poarte nici măcar cu
cei pe care încerca să îi vrajească în trecut! Are o “reputaţie” de apărat fata
acum că e taurul în preajmă! În lipsa lui, Domnul cu mila! Sau “Dă Doamne… mai
mulţi” cum ar spune altcineva!
Dacă mi-aş pune eu “titulatura” de “dr. love” de ex, m-ar întreba
unii cât de bolnav sunt să mă cred “dr. love”, nu? Dar dacă e o “ea”, e
altceva… “Ea” e “frumuşika”, “bengoasa”, “prinţesa războinikă”, ea e “dr.
love”, era să scriu şi “ciorditoarea”, dar m-am abţinut, vedeţi? Sunt totuşi un
băiat bun desi NU mai sunt “trendy” băieţii buni!
“Hai, mă laşi?” aşa cum ar exclama o cunoştinţă! Dacă eşti
“dr. love”, câte persoane ai “vindecat” tu? Asta în cazul în care ai făcut ceva
bun în viaţa ta fără să îţi faci poze să le pui pe facebook!!! Dacă eşti “frumuşika”,
de ce ai nevoie de mine să îţi dau like că eu sunt un NIMENI, nu? Eu nu “este”
mumos aşa ca tine, eu sunt un oarecare pe acolo care menţine o limită totuşi a
bunului simţ, dar şi a sănătăţii mentale!
Eu nu mă cred “razboinika luminii”şi nici nu vreau să salvez
omenirea sau să o umplu cu “iubirea” mea! Am şi eu o rugăminte de “cârcotaş”: să
ne spună/ povestească una dintre ele când au împrăştiat “iubirea” printre noi! Excesul
de alte secreţii NU se pune!
Atunci când se adresează răstit de parcă le eşti dator cu
ceva, când îşi arată istericalele sau “pampoanele” de înfumurare? Atunci când
se cred superioare şi te tratează ca pe un nimeni?
Măi “pamponistelor” (era să scriu Iisus-elor, dar nu se
merită să fac o astfel de asemănare nici măcar în glumă…) dacă “este” voi atât
de superioare, faceţi o cerere să vi se închine lumea la picioare şi să vă ridice
statui, să vă omagiem/ comemorăm zilnic că e pacat să nu ne bucurăm zilnic de
prezenţa voastră fermecătoare/ însufleţitoare, plină de “iubire”!!!
Mai avem categoria celor “căsătorite”, “cuplate” şi îşi pun
pupăturile cu “el” pe tot facebook-ul să vadă şi alţii/ele ce taur şi-au ales
ele! Ce “bengos” e el, ce “pupăcios” şi “iubăreţ” este el! Culmea e că după o
perioadă le trece şi îl bârfesc pe tot facebook-ul! “Nesimţitul”, ce urât s-a
purtat cu ea, că a părăsit-o, trădat-o, înşelat-o… Mă doare capul!!! Eu l-am
ales “prinţeselor”, “frumuşikelor”? Aţi vrut un bou, un taur, vă miraţi pe urmă
de ce se comportă ca atare? Sau ar trebui să fie taur romantic, înţelegător şi
devreme acasă?
Dacă ea e “cuplată”, gata, abia te mai salută, e ocupată
fata! Dacă ai face tu la fel, eşti un nesimţit care apelează la nevoie la ea,
dar aşa… E altceva berbecule care eşti, că e vorba de o “ea”, de “frumuşika”,
de “prinţesika războinică, a luminii”, de “Dr love”! Ea trebuie să fie “fidelă”
taurului să nu-l facă gelos de parcă tu i-ai cere să faci sex cu ea pe
facebook!!!
“Pamponistelor”, nu cumva vă credeţi prea “prinţese”? Vă
salută un om în semn de bună educaţie şi vă adresează un gând bun, NU vă invită
la sex pe net!!! După ce sunteţi părăsite, de ce vă plângeţi pe tot netul că
v-a uitat toată lumea cât timp v-ati purtat ca niste “cocălare pamponiste” când
eraţi “cuplate” şi vă salută un om, un suflet sau un idiot în concepţia voastră
limitată la propriile “pampoane”!!!
Şi mai avem fostele “colege”! Aoleu, “mâncaţias”, aici mi se
face rău de “colegialitate”! Dacă ai ceva serios de discutat sau vreo problemă
a ta, să nu te pună Duhul Sfânt să apelezi la o “fostă colegă” ca e ori ocupată,
ori abia te salută, ori e preocupată să-şi facă unghiile şi să pună poze cu
odraslele pe facebook să vadă toata lumea ce au realizat şi ele!!!
Doar atât “dragelor”? De educaţia lor cine se ocupă? Că dacă
vor fi ca voi, mai bine… Mai bine rămâneam eu fără cont pe facebook decât să le
văd! Subiectele lor preferate sunt: să facem o întâlnire să venim cu odraslele şi
să îi bârfim pe ei! Aiurea că NU s-a inventat telecomanda şi aici să schimbăm
“discuţia” inteligentă şi adânc pătrunzătoare!
Dar dacă te pune acelaşi Sfânt Duh să nu le răspunzi când au
ele nevoie de tine… Nesimţitule, tu “coleg” care eşti ipocrit şi ai uitat de
ea!
Felicitările mele celor care au mereu un zâmbet de oferit
altora, o vorbă bună, celor care îşi educă copiii cum trebuie, celor care mai întreabă
şi de cel de lângă, celor care mulţumesc frumos atunci când saluţi sau trimiţi
un gând bun!
Şi când mă gândesc că toţi avem sute de minute şi sms-uri
gratuite… pe care unele “personaje pamponiste” le folosesc doar să discute ce
mai face vecina, ce culoare de păr sau bărbăţel
şi-a ”tras”!
O zi frumoasă şi nu uitaţi să nu vă credeţi “dr. love” sau
nu ştiu ce frumuseţe sau “prinţesa” pentru sănătatea voastră mentală, nu a mea!
Eu mă amuz de multe ori, alteori mă ia cu migrene, e adevărat! De ce? Îmi dau
seama cum va arăta viitorul nostru ca ţară…
Vă “tzuc” pe toţi!
Mihai Florian Dumitrescu
duminică, 5 mai 2013
Electro Si S.Umbre...
Interesant piesa, are potential. Si felicitari lui Electro ca vrea sa faca ceva in viata, are un scop. Mereu am spus ca exista Oameni si Umbre (cei care au pierdut totul si cred ca nu mai au nimic si doar bantuie prin viata...), bafta sa ramana in prima categorie desi e destul de greu pentru toti...
O zi frumoasa! Mihai Florian Dumitrescu
sâmbătă, 4 mai 2013
joi, 21 martie 2013
Felicitari Sabina!
Să o susținem pe Sabina! O lecție de demnitate dată de un copil tuturor istoricilor lași sau trădători din România!
luni, 31 decembrie 2012
luni, 5 noiembrie 2012
Pentru Tine...
"Iubesc rapsodia sentimentelor
din ochii tăi, iubesc atingerea zâmbetului tău atunci când mă priveşti până-n
adâncul amintirii sufletului ce-ţi strigă neîncetat numele..." Mihai
Florian Dumitrescu, 03 noiembrie 2012.
O poveste de iubire...
Priveşte-mă, ascultă-mi liniştea, atinge-mi şoapta, gustă-mi iubirea...
“Priveşte-mă, sunt doar o idee de intens,
Ascultă-mi liniştea ce nu mai are sens,
Atinge-mi şoapta sentimentului imens
“Priveşte-mă, sunt doar o idee de intens,
Ascultă-mi liniştea ce nu mai are sens,
Atinge-mi şoapta sentimentului imens
Şi gustă-mi iubirea să ne pierdem în necuprins...”
Şoptea un licurici unei furnicuţe ce îi fermecase inima... Ea stătea, îl asculta în fiecare seară, îi admira licărirea... “Cât de frumos este, cât de romantic...” şoptea o buburuză. “L-aş lua eu de soţ, dar am deja 2 copilaşi şi un trântor!” strigă o libelulă în zbor. Parcă şi soarele şi luna-l ascultau, veneau de departe multe gâze, mereu îl căutau.
Dar, el, licuriciul, nu o vedea decât pe ea: furnicuţa. Ea era totul pentru el, ideea lui de intens, şoapta lui de iubire în nemurire, liniştea sufletului lui, ea era mica lui “nebunie”, un sentiment ce se pierde-ntr-o noapte de iunie...
Şi zilele au trecut, nopţile veneau, licuriciul şi furnica atât de mult se iubeau... Până-ntr-o zi când licuriciul prinse curaj şi o întrebă pe furnicuţă: “Vrei să ne unim destinele, să fi a mea soţie?”, iar furnicuţa privind timidă în pământ, tremurând, răspunse plină de emoţie: “Da... te iubesc atât mult, tu eşti îngerul meu pe pământ, nu te iubesc de-acum, mă-ndrăgostisem de demult...”.
Atât de fericit era licuriciul încât de veselie sărută şi ariciul şi parcă în întreg universul se striga că numai el este alesul...
Trecură alte zile şi alte vremuri, iar furnicuţa află câteva adevăruri: că licuriciul lui cel romantic era cam bolnăvior, avea şi diagnostic şi se-ntristă, deveni cam temătoare că va fi grea-n viaţă o astfel de acceptare...
Se duse tristă la licurici şi îi povesti că viitorul lor parcă era trist dacă te gândeai, iar licuriciul nostru romantic şi fericit se transformă-n tristeţe, sufletu-i era pustiit...
Se spune că-n vremuri de demult a trăit un licurici şi o furnicuţă ce s-a temut, iar licuriciul altădată frumos şi îndrăgostit a murit atât de trist şi de abătut...
O altă poveste de iubire,
Mihai Florian Dumitrescu,
Ploieşti, 12 iulie 2011 ("Ganduri pentru EA-Sentimente nespuse")
Şoptea un licurici unei furnicuţe ce îi fermecase inima... Ea stătea, îl asculta în fiecare seară, îi admira licărirea... “Cât de frumos este, cât de romantic...” şoptea o buburuză. “L-aş lua eu de soţ, dar am deja 2 copilaşi şi un trântor!” strigă o libelulă în zbor. Parcă şi soarele şi luna-l ascultau, veneau de departe multe gâze, mereu îl căutau.
Dar, el, licuriciul, nu o vedea decât pe ea: furnicuţa. Ea era totul pentru el, ideea lui de intens, şoapta lui de iubire în nemurire, liniştea sufletului lui, ea era mica lui “nebunie”, un sentiment ce se pierde-ntr-o noapte de iunie...
Şi zilele au trecut, nopţile veneau, licuriciul şi furnica atât de mult se iubeau... Până-ntr-o zi când licuriciul prinse curaj şi o întrebă pe furnicuţă: “Vrei să ne unim destinele, să fi a mea soţie?”, iar furnicuţa privind timidă în pământ, tremurând, răspunse plină de emoţie: “Da... te iubesc atât mult, tu eşti îngerul meu pe pământ, nu te iubesc de-acum, mă-ndrăgostisem de demult...”.
Atât de fericit era licuriciul încât de veselie sărută şi ariciul şi parcă în întreg universul se striga că numai el este alesul...
Trecură alte zile şi alte vremuri, iar furnicuţa află câteva adevăruri: că licuriciul lui cel romantic era cam bolnăvior, avea şi diagnostic şi se-ntristă, deveni cam temătoare că va fi grea-n viaţă o astfel de acceptare...
Se duse tristă la licurici şi îi povesti că viitorul lor parcă era trist dacă te gândeai, iar licuriciul nostru romantic şi fericit se transformă-n tristeţe, sufletu-i era pustiit...
Se spune că-n vremuri de demult a trăit un licurici şi o furnicuţă ce s-a temut, iar licuriciul altădată frumos şi îndrăgostit a murit atât de trist şi de abătut...
O altă poveste de iubire,
Mihai Florian Dumitrescu,
Ploieşti, 12 iulie 2011 ("Ganduri pentru EA-Sentimente nespuse")
Atunci cand crezi ca ai probleme...
Cand spui ca ti-e pofta de ceva, dar nu ai
bani sa cumperi, atunci cand te plangi ca te doare ceva sau ca iti
lipseste un lucru, uita-te adanc in ochii lui si gandeste-te ca ii spui
lui ce te doare, ce-ti lipseste... Ce crezi ca iti va raspunde? O zi
frumoasa! Mihai Florian Dumitrescu
Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie!
Voi iubi politicianul care îmi va bate la uşă
într-o zi să mă întrebe dacă am nevoie de ceva sau să-mi ceară ajutorul
ca să ajute pe altcineva. Şi abia atunci voi crede că politica
românească are măcar un singur lucru cu problemele oamenilor şi voi
spera în ceva bun din partea lor. Până atunci e dreptul meu să nu îi
iubesc pe cei ce mă dispreţuiesc ca om cu bunele şi cu relele mele…
Mihai Florian Dumitrescu, 04 noiembrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)