"Iubesc rapsodia sentimentelor
din ochii tăi, iubesc atingerea zâmbetului tău atunci când mă priveşti până-n
adâncul amintirii sufletului ce-ţi strigă neîncetat numele..." Mihai
Florian Dumitrescu, 03 noiembrie 2012.
luni, 5 noiembrie 2012
O poveste de iubire...
Priveşte-mă, ascultă-mi liniştea, atinge-mi şoapta, gustă-mi iubirea...
“Priveşte-mă, sunt doar o idee de intens,
Ascultă-mi liniştea ce nu mai are sens,
Atinge-mi şoapta sentimentului imens
“Priveşte-mă, sunt doar o idee de intens,
Ascultă-mi liniştea ce nu mai are sens,
Atinge-mi şoapta sentimentului imens
Şi gustă-mi iubirea să ne pierdem în necuprins...”
Şoptea un licurici unei furnicuţe ce îi fermecase inima... Ea stătea, îl asculta în fiecare seară, îi admira licărirea... “Cât de frumos este, cât de romantic...” şoptea o buburuză. “L-aş lua eu de soţ, dar am deja 2 copilaşi şi un trântor!” strigă o libelulă în zbor. Parcă şi soarele şi luna-l ascultau, veneau de departe multe gâze, mereu îl căutau.
Dar, el, licuriciul, nu o vedea decât pe ea: furnicuţa. Ea era totul pentru el, ideea lui de intens, şoapta lui de iubire în nemurire, liniştea sufletului lui, ea era mica lui “nebunie”, un sentiment ce se pierde-ntr-o noapte de iunie...
Şi zilele au trecut, nopţile veneau, licuriciul şi furnica atât de mult se iubeau... Până-ntr-o zi când licuriciul prinse curaj şi o întrebă pe furnicuţă: “Vrei să ne unim destinele, să fi a mea soţie?”, iar furnicuţa privind timidă în pământ, tremurând, răspunse plină de emoţie: “Da... te iubesc atât mult, tu eşti îngerul meu pe pământ, nu te iubesc de-acum, mă-ndrăgostisem de demult...”.
Atât de fericit era licuriciul încât de veselie sărută şi ariciul şi parcă în întreg universul se striga că numai el este alesul...
Trecură alte zile şi alte vremuri, iar furnicuţa află câteva adevăruri: că licuriciul lui cel romantic era cam bolnăvior, avea şi diagnostic şi se-ntristă, deveni cam temătoare că va fi grea-n viaţă o astfel de acceptare...
Se duse tristă la licurici şi îi povesti că viitorul lor parcă era trist dacă te gândeai, iar licuriciul nostru romantic şi fericit se transformă-n tristeţe, sufletu-i era pustiit...
Se spune că-n vremuri de demult a trăit un licurici şi o furnicuţă ce s-a temut, iar licuriciul altădată frumos şi îndrăgostit a murit atât de trist şi de abătut...
O altă poveste de iubire,
Mihai Florian Dumitrescu,
Ploieşti, 12 iulie 2011 ("Ganduri pentru EA-Sentimente nespuse")
Şoptea un licurici unei furnicuţe ce îi fermecase inima... Ea stătea, îl asculta în fiecare seară, îi admira licărirea... “Cât de frumos este, cât de romantic...” şoptea o buburuză. “L-aş lua eu de soţ, dar am deja 2 copilaşi şi un trântor!” strigă o libelulă în zbor. Parcă şi soarele şi luna-l ascultau, veneau de departe multe gâze, mereu îl căutau.
Dar, el, licuriciul, nu o vedea decât pe ea: furnicuţa. Ea era totul pentru el, ideea lui de intens, şoapta lui de iubire în nemurire, liniştea sufletului lui, ea era mica lui “nebunie”, un sentiment ce se pierde-ntr-o noapte de iunie...
Şi zilele au trecut, nopţile veneau, licuriciul şi furnica atât de mult se iubeau... Până-ntr-o zi când licuriciul prinse curaj şi o întrebă pe furnicuţă: “Vrei să ne unim destinele, să fi a mea soţie?”, iar furnicuţa privind timidă în pământ, tremurând, răspunse plină de emoţie: “Da... te iubesc atât mult, tu eşti îngerul meu pe pământ, nu te iubesc de-acum, mă-ndrăgostisem de demult...”.
Atât de fericit era licuriciul încât de veselie sărută şi ariciul şi parcă în întreg universul se striga că numai el este alesul...
Trecură alte zile şi alte vremuri, iar furnicuţa află câteva adevăruri: că licuriciul lui cel romantic era cam bolnăvior, avea şi diagnostic şi se-ntristă, deveni cam temătoare că va fi grea-n viaţă o astfel de acceptare...
Se duse tristă la licurici şi îi povesti că viitorul lor parcă era trist dacă te gândeai, iar licuriciul nostru romantic şi fericit se transformă-n tristeţe, sufletu-i era pustiit...
Se spune că-n vremuri de demult a trăit un licurici şi o furnicuţă ce s-a temut, iar licuriciul altădată frumos şi îndrăgostit a murit atât de trist şi de abătut...
O altă poveste de iubire,
Mihai Florian Dumitrescu,
Ploieşti, 12 iulie 2011 ("Ganduri pentru EA-Sentimente nespuse")
Atunci cand crezi ca ai probleme...
Cand spui ca ti-e pofta de ceva, dar nu ai
bani sa cumperi, atunci cand te plangi ca te doare ceva sau ca iti
lipseste un lucru, uita-te adanc in ochii lui si gandeste-te ca ii spui
lui ce te doare, ce-ti lipseste... Ce crezi ca iti va raspunde? O zi
frumoasa! Mihai Florian Dumitrescu
Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie!
Voi iubi politicianul care îmi va bate la uşă
într-o zi să mă întrebe dacă am nevoie de ceva sau să-mi ceară ajutorul
ca să ajute pe altcineva. Şi abia atunci voi crede că politica
românească are măcar un singur lucru cu problemele oamenilor şi voi
spera în ceva bun din partea lor. Până atunci e dreptul meu să nu îi
iubesc pe cei ce mă dispreţuiesc ca om cu bunele şi cu relele mele…
Mihai Florian Dumitrescu, 04 noiembrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)